“Hotelul dintre lumi”

   Nu ma declar un devorator de teatru, desi sincer, mi-ar placea sa merg cel putin o data pe saptamana la o piesa care sa ma binedispuna, asta neinsemnand ca trebuie neaparat sa fie comedie. Buna dispozitie, cel putin la mine, vine din sentimentul “de bine” pe care il primesti in urma unui act artistic in care cei implicati reusesc sa te surprinda placut cu creatia, talentul si  “darul” lor.

   “Hotelul dintre lumi”, care se joaca la Teatrul Mic din Bucuresti, a reusit sa ma “miste” destul de bine pe alocuri si sa ma convinga de faptul ca avem actori tineri care pot deveni artisti desavarsiti. Din distributie fac parte Ovidiu Niculescu, Valentina Popa, Mihai Dinvale, Adriana Schiopu, Bogdan Talasman, Liliana Pana, Ana Bart, Traian Vla? si Carmen Lupei. Coregrafia spectacolului este semnata de Razvan Mazilu.

   Are si parti comice si parti dramatice si per total am plecat de la spectacol cu gandul ca seara a fost una reusita. As avea cateva obiectii vis-a-vis de punerea in scena sau de cateva momente actoricesti care nu au avut cea mai reusita reprezentatie, insa e doar o chestiune de gust, sunt convins.

 Povestea de dragoste, pe care o gasim incastrata in piesa, te poarta printr-o multitudine de stari, de la mila la bucurie, culminand cu frustrarea datorata neputintei pe care o simti pe final. Actorii reusesc sa te “absoarba” in povestea de pe scena si poti trai, aproape organic, fiecare moment de cumpana pe care periodic il simti atunci cand “apare liftul”.
   
Momentele coregrafice au foarte mult farmec, desi balerinul solist, in primele momente, tinde sa te faca cel putin sceptic asupra a ceea ce va urma. Un domn trecut bine de prima tinerete, cu o calvitie considerabila, imbracat intr-un costum mulat si lucios nu “promite”, initial, ca vei avea parte de altceva decat de ilaritate. Insa nu este deloc asa. La un moment dat, partea de balet a fost atat de frumoasa ca parca imi auzeam pulsul in urechi si sincer, desi nu sunt genul care sa mearga la teatru cu batista dupa el, mi s-a umezit privirea.

Acceptarea frumosului ca si dar dat omului de catre Divin, este un prim pas catre eliberarea sufletului de mizeria cotidiana ce se depune in noi fara incetare. Aceste manifestari de arta au marea calitate de a te opri din “evolutia ta catre nimic” fie doar si pentru cateva clipe, iar asta nu este putin lucru. Teatrul, pictura, muzica, fotografia,... creatia in general, sunt insignifiante daca oamenii nu se “hranesc” cu ele. Daca oamenii nu vor sa accepte ca pe langa “shaorma”, bere, mici si sex mai avem o mare responsabilitate fata de noi insine: sa simtim!

Va ordon sa aveti o saptamana excelenta!

www.mariuspopa.eu