Sunt putini oamenii ce frecventeaza cluburile cu concerte “live”, care sa nu fi trecut niciodata prin “Hard Rock Cafe”. Tocmai de aceea, o sa inlocuiesc prezentarea obiectiva a acestuia cu una subiectiva.

Imi amintesc foarte bine primii pasi pe care i-am facut in incinta clubului. “UAU!, mi-am zis. In sfarsit, avem si noi originalul!”. Multi dintre voi cunosc faptul ca pe vremuri, exista un soi de restaurant de cartier prin Drumul Taberei, ce se numea “Hard Rock Cafe”, fara insa vreo legatura cu celebrul lant international.

“Muzeul de pe pereti face toti banii!”, am auzit la un moment dat din gura unui amic. Intr-adevar, multitudinea de instrumente semnate de marii artisti ai lumii, te copleseste. Cluburile, barurile sau restaurantele, au importat de ceva vreme ideea de “wall of fame”, dar asta presupune doar fotografii ale VIP-urilor ce au trecut pragul localului impricinat. HRC a dus conceptul la urmatorul nivel. Aici avem de a face cu dovezi aproape organice ale lor. Costume de scena purtate in diverse concerte sau ocazii, chitari, bete de toba sau chiar elemente intregi din tobe, playlist-uri... toate te asteapta sa te inrudesti pret de cateva clipe cu cei pe care poate ca nu i-ai vazut niciodata pe viu, dar care ti-au marcat adolsecenta, copilaria sau primul sarut.

De fiecare data ma simt onorat sa cant in acest loc! De fiecare data beau cu placere o bere, atunci cand vin din parc cu fiica si cu sotia, in zilele insorite de vara, dupa o scurta vizita la “Muzeul Taranului Roman”. De fiecare data privesc cu bucurie concertele “greilor”, difuzate in zecile de LCD-uri din interiorul clubului si de fiecare data ies din magazinul cu haine si accesorii originale HRC, cu vreun tricou sau vreo bratara care sa-mi completeze colectia de “briz-brizuri rock”.

Atmosfera, cel putin in zilele de weekend, este una aparte. Oameni faini, cu chemare catre muzica adevarata, oameni care stiu sa aprecieze valoarea reala a vechiului si noului deopotriva, umplu clubul cu fredonari si ciocniri de pahare, dandu-le celor de pe scena “combustibilul” necesar unui concert senzational. Serile de karaoke nu fac exceptie nici ele, cei mai nenorocosi in devenirea lor ca si muzicieni profesionisti, pot veni sa-si ia revansa si sa obtina ovationarile prietenilor si a celor din jur.

“Hard Rock Cafe” este unul din locurile care ar trebui sa existe permanent, iar noi, ca si public ori ca artisti, suntem datori cu acest lucru fata de generatiile tinere, fata de cei care abia acum descopera ce inseamna concertele “live” adevarate sau fata de cei ce nu se regasesc in comercialul facil si otravitor al vremurilor noastre.

Nu consider ca, prin acest articol, am facut reclama unei afaceri private, desi HRC nu apartine Ministerului Culturii! Consider ca v-am recomandat un loc in care lumea nu mai pare asa meschina si fara remediu precum o percepem in marea majoritate a timpului!

Va ordon sa aveti o saptamana excelenta!

www.mariuspopa.eu